Arta de a citi

0
737

 

Consider că lectura este o temă de actualitate, una asupra căreia ar trebui să ne aplecăm cu mai mare atenție. Poate vă întrebați de ce mă preocupă acest aspect, o reacție cu atât mai legitimă cu cât la o primă vedere stăm foarte bine la capitolul citit. Citim: pe tabletă, pe telefon, pe e-book reader, am depășit de mult suportul limitativ al hârtiei. De asemenea, citim peste tot: la metrou, în autobuz, în sala de așteptare, la coadă, peste tot.

Ei bine, cu toate astea, am uneori impresia că nu reușim să ne delectăm cu lecturile noastre atât cât ar trebui, că nu rezonăm cu ele. De obicei citim din mania erudiției, vrem să aflăm, să știm. Nu e nimic rău în asta, totuși, în goana noastră după acumularea de informații, pierdem din vedere necesitatea organică a spiritului nostru de a asimila experiența lecturii (care între noi fie vorba, depășește cu mult rama îngustă a informării). Omul nu citește doar pentru a afla lucruri, ci și pentru a înțelege, pentru a simți, pentru a se bucura, pentru a se rafina.

Un domn pe numele său Émile Faguet a dedicat o întreagă carte subiectului.  L’art de lire tratează lectura ca pe o delectare rafinată, aproape ca pe o știință și ne reînvață să citim. Textul cărții e deschis cu o observație făcută de Voltaire și anume aceea că se citește prea puțin. Mi s-a părut amuzant faptul că scriitorul iluminist, face această observație undeva prin secolul al XVIII-lea, un timp când viața era cu siguranță mult mai simplă și mai așezată ca azi, iar timpul liber mult mai puțin comprimat.

Revin la cartea lui Faguet, despre care voi mai spune câte ceva, fără a divulga însă prea mult din conținutul ei, și pe care o recomand cu căldură oricui. Ea ne învață de exemplu, diferența dintre cum citește un critic literar și cum citim noi și ne previne asupra riscului pe care ni-l asumăm citindu-l pe critic înaintea operei. Această greșeală ne limitează foarte mult perspectiva asupra textului pe care-l citim, impunându-ne mai mult decât ne-am aștepta perspectiva criticului. Suntem de asemenea atenționați asupra modului în care asimilăm un text, sau mai precis ideile din spatele lui. Astfel ni se recomandă să le tratăm cu băgare de seamă, pentru a nu le confunda cumva cu propriile noastre idei, pentru a nu ne citi tot pe noi înșine în autorul pe care-l avem în fața ochilor. Facem adesea această greșeală din lene intelectuală și din neatenție, iar ea ne amputează pur și simplu înțelegerea textului.

Ar mai trebui de asemenea să observăm că atunci când citim, ne confruntăm cu ideile autorului respectiv. E foarte important să le pricepem clar și putem să fim sau nu de acord cu ele. Cel mai mare beneficiu din toate acestea este însuși efortul nostru de a gândi, de a înțelege și cred că e foarte generos din partea unui scriitor pe care-l combatem sau cu care nu suntem de aceeași părere, că ne pune la îndemână un astfel de mecanism benefic.

Pentru mine lectura reprezintă înainte de o mare bucurie, una care e la îndemâna tuturor. Nu ne costă nimic să ne bucurăm de o carte, iar ea ni se va deschide ca o altă lume. Pentru a putea percepe mai bine această lume, e nevoie să stăpânim cât de cât arta de a citi, pentru că până la urmă a ști să citești este o artă și în mod clar există o artă de a citi.

 

 

Un articol de:  Stanciu Dragoș-Ioan

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here